Suna ciudat, nu? Asa as fi crezut si eu pana azi. Azi insa am simtit dorul asta de aici. Ziua a inceput stupid, ca orice zi petrecuta in Bucuresti. Cu claxoane, semafoare, caldura si praf. Cautarea unui loc de parcare in centru…Apoi totul s-a schimbat. Avand de umblat pe la diferite institutii pentru a incheia actele de plecare din tara si neavand chef de cautat de fiecare data un loc de parcare, am lasat masina undeva si am luat-o pe jos, pe stradutele orasului vechi. Si am inceput, poate pentru prima data, sa privesc orasul. Am avut impresia ca pana acum am trait intr-un oras paralel, format doar din asfalt ciobit si varfurile pantofilor mei. Am privit azi orasul cu ochii turistului ajuns pentru prima data aici, care stie ca nu va reveni si vrea sa retina tot.
Priveam oameni, cladiri… Am descoperit stradute pe care nu am mers niciodata, desi traiesc aici de mai mult de 30 de ani. In spatele bulevardelor mari si americano-europenizate mai exista stradute din Bucurestii bunicilor. O frizerie cu un afis mare « Tunsori moderne pentru femei, barbati si copii », o dugehana de reparat fermoare.
Un tanar ma priveste in ochi si imi zambeste cald, ca pentru o reintalnire. Ii zambesc trist, ca pentru un adio.
O crasma mica a scos trei mese pe un trotuar. La una din ele, un domn barbos e foare preocupat de un castron de ciorba. Ma trezesc intrebandu-ma oare ce fel de ciorba o savura el acolo de nu vede cata lumina, cata liniste e in orasul asta. O batrana la un balcon acoperit de zorele mangaie o pisica. Descopar uimita cata dantela de piatra si fier formeaza balconul. E un bloc vechi, cu iz de Paris. Langa el cineva a inaltat o cladire de geamuri si oglinzi. Zambesc amuzata la vederea imaginii distorsionate a blocului de piatra reflectata in monstrul lucios. Ca si cum batrana cladire se stramba la el ca un copil obraznic.
Si simt ca ma cuprinde un dor nebun de locurile astea, ca si cum am plecat deja, ca si cum nu le-am mai vazut de zeci de ani. Si incep sa ma intreb daca decizia asta de a pleca e a mea sau mi-a fost indusa de altii. Si din nou mi-e dor…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu