Am un pacient nebun. Da, stiu, informatia nu e breaking news, sunt medic psihiatru. Sa reformulez. Am un pacient atat de nebun, incat ii face pe toti ceilalti sa para sanatosi. Herr T. are vreo 42 de ani. A fost economist. Si gay. Ma rog, cred ca inca mai e gay. Sau, daca nu mai are nici job nici partener se cheama ca nu mai e nici una nici alta? Irelevant.
Herr T. locuieste la noi pe sectie. A venit intr-o zi insotit de o asistenta de la sectia incuiata. O tipa simpatica, 193 cm inaltime si minim 180 de kile, despre care Herr T. vorbeste si acum cu apelativul "domnul de pe sectia de jos". Ea i-a spus atunci ca va trebui sa ramana la noi. El a inteles ca va ramane definitiv. Acum refuza sa mai plece. Nu ii putem face nici un fel de investigatii, deoarece Herr T. refuza sa treaca prin cadrul usii. De 4 luni. Si nici nu are de gand sa o mai faca vreodata. Herr T. are o teorie: lumea s-a terminat. Nu mai exista nimic afara. Nici magazine, nici afaceri, nici locuinte. Nimic. Noua, celor de pe sectie, ni se permite sa existam cat timp ii oferim lui posibilitati de supravietuire. Seara nu plecam acasa. Nu mai avem case. Ne retragem doar undeva, pentru a lasa locul schimbului de noapte, si revenim dimineata pentru a-i oferi diversitate. Nu are o explicatie clara de unde ii aducem hrana, dar Herr T. este un om echilibrat si poate accepta ca nu totul pe lume are o explicatie.
De ieri avem insa o problema. Ne-a trebuit salonul in care a locuit pana acum, si a trebuit sa il mutam intr-o rezerva. Cumva, in timpul mutarii, Herr T. a primit un ordin de undeva, si acum nu mai bea nici un fel de lichid, si nici nu foloseste toaleta. Lichidele le accepta intavenos, nu pune intrebari. Toaleta a ramas insa tabu. Au schimbat asistentele astazi de minim 4 ori lenjeria. Am incercat sa il conving spre seara ca poate merge la toaleta. Nu am reusit. M-am resemnat si am plecat acasa. Nu inainte de a arunca o privire discreta pe fereastra. Mai stii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu